Bor, vanadiu, crom

Rolul borului in organism ramane inca neclar, desi se presupune ca intervine in metabolismul calciului si magneziului. Deprivarea de bor produce scaderea sintezei tesutului osos. Plecand de la observatia ca administrarea borului la femei la menopauza (care inregistreaza un nivel plasmatic redus de bor), ar creste secretia de testosteron, multe companii producatoare de suplimente au inceput sa comercializeze bor, laudandu-l drept un stimulator natural al secretiei de testosteron.

 

Studiile au aratat ca indivizii fara deficit de bor nu prezinta nici o modificare a secretiei de testosteron la administrarea acestui mineral.

 

Acest oligoelement faciliteaza transportul glucozei si utilizarea ei in muschii scheletici, stimuland si sinteza glicogenului. Administrarea vanadiului la bolnavi cu diabet tip 2 amelioreaza sensibilitatea la insulina la nivelul muschilor scheletici si la nivel hepatic, dar nu si in cazul individului sanatos. Cele mai bune surse naturale sunt cerealele, carnea, pestele.

 

Sportivii folosesc suplimentarea cu vanadiu (sub forma de vanadilsulfat) in scopul imbunatatirii hipertrofiei musculare si pentru ca se prespune ca ar conferi aspectul de muschi „pompat”. Cu toate acestea nici un studiu nu a fost capabil sa demonstreze aceste proprietati. Excesul de vanadiu este hepatotoxic.

Este un oligoelement care serveste in organism drept cofactor pentru o proteina ce potenteaza functionarea insulinei. Insulina induce transportul glucozei in celule, accelereaza metabolizarea acizilor grasi si stimuleaza activitatea enzimatica ce faciliteaza sinteza proteica.

 

Deficitul cronic de crom induce cresterea colesterolului si reduce sensibilitatea la insulina, crescand astfel sansele aparitiei diabetului tip 2.

Cromul se gaseste in drojdie, broccoli, grau, nuci, ficat, galbenus, mere, ciuperci, insa procesarea alimentelor elimina o parte din crom.

 

Antrenamentele foarte obositoare, insotite de un aport crescut de carbohidrati induc pierderea cromului prin urina, crescand potentialul aparitiei deficitului de crom. In special in cazul sportivilor cu diete sarace in crom, este prudent a se administra un supliment cu crom.

 

Pe piata suplimentelor nutritive, cromul este foarte bine vandut pentru ca este prezentat ca un produs ce „arde grasimea” si „dezvolta masa musculara”. De obicei, cromul se vinde sub forma de crom picolinat (acidul picolinic fiind un compus organic din laptele de mama, care ajuta la transportul mineralelor).

 

Cu toata publicitatea din jurul sau, cromul este un supliment supraevaluat – numeroase studii au aratat ca in cazul indivizilor sanatosi (care nu sufera de diabet) suplimentarea cu crom nu exercita nici un efect asupra concentratiei de glucoza sau insulina. Asadar suplimentarea cu crom nu are nici un efect ergogenic, nu modifica compozitia corpului (scaderea stratului adipos si cresterea masei musculare) si nici nu mareste forta.

 

Singura recomandare a utilizarii cromului este in cazul celor cu deficiente, la care se indica administrarea a 50-200 mcg/zi.

 

Suplimentarea cu crom poate fi periculoasa, deoarece cromul intra in competitie cu fierul pentru siturile de legare pe proteinele serice si astfel se poate ajunge la deficite de fier si anemie feripriva.